Definita cuvantului bir
bir (bíruri), s. n. – 1. Tribut. – 2. Impozit, dare. Tc. birr „dar” (Moldovan 423); cf. bg., sb., cr., slov. bir „impozit”, mag. bér „salariu, leafă”. În general, se admite etimonul mag. (Cihac, II, 482; DAR; Gáldi, Dict., 85); însă în mag. este împrumut și sensul nu coincide. După Miklosich (Slaw. Elem., 14; Fremdw., 78; Lexicon, 22) cuvîntul rom. provine din sl. birŭ; dar Berneker 57 recunoaște că sl. nu provine din mag. și, prin urmare, nu poate proveni decît din tc. sau din rom. Confuzia între „dar” și „impozit” este foarte curentă în uzul tc., cf. adet. Der. birar, s. m. (strîngător de biruri); birărie, s. f. (înv., impozit pe comerț); birnic, s. m. (care plătește bir, contribuabil). Cf. birșag.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bir
ABUKIR [Abū Qῑr], localit. în Egipt, la NE de Alexandria. În apropierea ei au avut loc cîteva bătălii: la 1 august 1798, flota engleză, comandată de amiralul Nelson, a distrus flota franceză, comandată de amiralul Brueys; la 24-25 iul. 1799 Napoleon Bonaparte i-a învins pe otomani, iar la 8 martie 1801 armata franceză din Egipt a fost înfrîntă de cea engleză. Vezi definitia »
TIR1 s. n. 1. Ramură sportivă practică cu arcul, arbaleta sau cu diferite tipuri și calibre de arme de foc sau cu aer comprimat, care cuprinde mai multe probe de tragere la țintă. 2. Felul în care o armă (de foc) trimite proiectilul spre țintă. Armă cu tir lung. 3. Tragere la țintă în procesul de instruire militară. – Din fr. tir. Vezi definitia »
ștafír s.n. (reg.) trusou, zestre. Vezi definitia »
colír (-ruri), s. n. – Medicament de ochi. Fr. collyre, și înainte (sec. XVIII) din gr. ϰολλύριον. Vezi definitia »
HIDRARGÍR s. n. mercur. (< fr. hydrargyre) Vezi definitia »