Definita cuvantului bîtcă
bîtcă (bấtci), s. f. – Coastă, povîrniș. Origine necunoscută. DAR propune, dar este puțin probabil, mag. botkó, bötök „cap, mîner”; rezultatul probabil ar fi fost *bătcău. Diculescu 181 (urmat de Scriban) se gîndește la un gepidic *bütt(i)ka, din germ. butt- (› fr. butte); însă părerea sa a fost în general respinsă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bîtcă
HIPEREMÉZĂ s.f. Vomitare abundentă. [< fr. hyperémèse]. Vezi definitia »
GOELÉTĂ, goelete, s. f. Navă cu pânze având două până la șase catarge. [Pr.: go-e-] – Din fr. goélette. Vezi definitia »
GHINȚIÁNĂ s.f. v. gențiană. Vezi definitia »
scoptătúră, scoptătúri, s.f. (reg.) V. scoptură. Vezi definitia »
METROANEXÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a uterului, a ovarelor și a trompelor ovariene. [< fr. métroannexite]. Vezi definitia »