sprinteníu, -ie, adj. (reg.) sprinteior, sprintenel. Vezi definitia »

SAEGÍU s. m. v. saigiu. Vezi definitia »

SPOLIÁRIU s.n. Loc în care erau despuiați gladiatorii omorâți în arenă. [Pron. -li-a-riu. / < lat. spoliarium]. Vezi definitia »

CICHIRGÍU, cichirgii, s. m. (Înv.) Cofetar; cel care ducea tăvile cu dulceață la curtea domnească. – Din tc. șeker-ci. Vezi definitia »

GERMÁNIU s.n. Element foarte puțin răspândit în natură, cu proprietăți atât de metal cât și de metaloid. [Pron. -niu, var. germanium s.n. / < fr. germanium, cf. germ. Germanium]. Vezi definitia »