ORATÓRIU¹, oratorii, s. n. 1. Compoziție muzicală simfonică de mare întindere, scrisă pe o temă dramatică, pentru orchestră, cor și soliști vocali și destinată a fi interpretată în concert; p. restr. cantată. 2. (Înv.) Mic edificiu sau încăpere într-o locuință particulară, servind drept loc de rugăciune; paraclis. – Din lat. oratorium. Cf. it. oratorio, fr. oratoire. Vezi definitia »

AEROAMFÍBIU adj., s.n. (Vehicul cu pernă de aer) adaptat la navigația aeriană și pe apă. [< fr. aéroamphibie]. Vezi definitia »

EXHIBITÓRIU, -IE adj. de exhibiție. (< fr. exhibitoire, lat. exhibitorius) Vezi definitia »

CÁLCIU s. n. 1. Element chimic, metalic, alb-argintiu, foarte răspândit în natură sub formă de săruri. 2. Săruri ale calciului (1) întrebuințate ca medicament în anumite manifestări de decalcifiere a organismului. – Fr. calcium. Vezi definitia »

CONÚBIU s.n. (Latinism) Căsătorie. [< lat. conubium]. Vezi definitia »