NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria. Vezi definitia »

PERI- Element prim de compunere savantă cu sensul „în jur”. [< fr. péri-, it. peri-, cf. gr. peri – împrejur]. Vezi definitia »

sămădúri s.f. pl. (reg.) sufertașe. Vezi definitia »

pârgărí, pers. 3 sg. pârgăréște, vb. IV (reg.) a nu munci, a lenevi, a bate coturile. Vezi definitia »

ZĂDĂRÍ vb. IV. v. zădărî. Vezi definitia »