PALEOPATOLOGÍE s. f. ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile, pe baza examinării resturilor lor osoare. (< fr. paléopathologie) Vezi definitia »

SEDIMENTOLOGÍE s. f. Parte a geologiei care studiază modul de formare a sedimentelor și a rocilor sedimentare. – Din fr. sédimentologie. Vezi definitia »

LÓGIE s.f. v. loggia. Vezi definitia »

AEROFOTOGRAFÍE s. f. tehnica fotografierii unei zone, obiecte din avion, sateliți sau nave cosmice. (< fr. aérophotographie) Vezi definitia »

ABAȚÍE, abații, s. f. Mânăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate¹ sau o abatesă (1) și depinzând de un episcop sau direct de papă². – Din it. ab(b)azia. Vezi definitia »