ZĂPÚC s.n. pl. zăpúcuri Vezi definitia »

NĂÚC, -Ă, năuci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (Înv. și pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ. Vezi definitia »

nășúc, -ă, s.m. și f. (reg.) nășic. Vezi definitia »

ghiumbrúc (-curi), s. n. – Vamă. – Var. (gh)im(b)ruc. Tc. ǵümrük (DAR), din ngr. ϰουμέρϰιον. Sec. XIX, înv. – Der. ghium(b)rucciu, s. m. (vameș); ghiumurluc, s. m. (grănicer). Vezi definitia »

zăpăúc (fam.) adj. m., s. m., pl. zăpăúci; adj. f., s. f. zăpăúcă, pl. zăpăúce. Vezi definitia »