BIRUÍ, bírui, vb. IV. Tranz. 1. A învinge, a înfrânge, a bate (un dușman, un adversar etc.) ♦ Fig. A(-și) înfrâna, a(-și) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. ♦ Fig. A fi stăpânit, copleșit de un sentiment, de o emoție etc. 2. (Pop., mai ales în construcții negative) A fi în stare, a putea, a ajunge (să...). – Din magh. birni. Vezi definitia »

BIRUÍ, bírui, vb. IV. Tranz. 1. A învinge, a înfrânge (un dușman, un adversar etc.). ♦ Fig. A(-și) înfrâna, a(-și) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. ♦ Fig. (Despre sentimente, emoții etc.) A-l copleși. 2. A fi în stare, a putea, a ajunge (să...). Cine biruie să spună toate câte-au fost? (RETEGANUL). – Magh. birni. Vezi definitia »

hrențuí vb. (ind. prez. 1 hrențuiesc) Vezi definitia »

CÂRDUÍ, cârduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna în cârd. [Var.: încârduí vb. IV] – Din cârd. Vezi definitia »

ZBREHÚI, -IE, zbrehui, adj. (Reg. și fam.) Nebunatic, zvăpăiat; ușuratic. [Var.: zbrehúd, -ă adj.] – Et. nec. Vezi definitia »