ETUÍ, etuiuri, s. n. Cutiuță sau toc din piele, stofă, carton, material plastic etc., în care se păstrează unele obiecte (mici și fragile) pentru a le proteja și care are forma adaptată acestor obiecte. [Pr.: -e-tüi] – Din fr. étui. Vezi definitia »

prigorúi, prigorúi, s.m. (reg.) viespar. Vezi definitia »

nățăluí, nățăluiésc, vb. IV (reg.) a broda. Vezi definitia »

BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva). ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. (Înv. și arh.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. ◊ Expr. (Tranz.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Magh. borzolni. Vezi definitia »

PĂSU͹, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva răgazul necesar pentru a face ceva; a permite cuiva să întârzie cu achitarea unei obligații (bănești); a amâna, a îngădui. – Pas³ + suf. -ui. Vezi definitia »