ORDINÁR, -Ă I. adj. 1. obișnuit, normal, comun. ♦ sesiune ~ă = sesiune convocată conform regulamentului de funcționare; (lat.) fracție ~ă = raport între două numere întregi. 2. de calitate inferioară; prost. ◊ vulgar, grosolan; josnic. II. s. m. autoritate ecleziastică, episcop diecezan. (< fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordinär) Vezi definitia »

MĂNUȘÁR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușár s. m.] – Mănușă + suf. -ar. Vezi definitia »

pieptărár, pieptărári, s.m. (reg.) cojocar. Vezi definitia »

ILIȘÁR, ilișari, s. m. (Înv.) Persoană însărcinată cu adunarea ilișului. – Din iliș + suf. -ar. Vezi definitia »

CVADRICENTENÁR, -Ă I. adj. care durează de patru sute de ani. II. s. n. al patrulea centenar. (< cvadri- + centenar) Vezi definitia »