MEHĂÍT, mehăituri, s. n. Faptul de a mehăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; behăit. – V. mehăi. Vezi definitia »

protegarisít, -ă, adj. (înv.) protejat. Vezi definitia »

JADEÍT s. n. jad verzui sau albicios, cu luciu sticlos, folosit în arta decorativă. (< fr. jadéite) Vezi definitia »

OFÍT² s. m. membru al unei secte gnostice din sec. II-III, care considera șarpele ca mesager ce aduce oamenilor cunoașterea salvatoare. (< fr. ophite) Vezi definitia »

LIMONÍT s.n. Minereu de fier compus din oxid de fier hidratat, argilă și fosfor. [< fr. limonite]. Vezi definitia »