păsărói, păsărói, s.m. (reg.) 1. bărbătușul păsării. 2. vrăbioi. 3. (fig.) copil, băiat. Vezi definitia »

ZGÂMBÓI¹, zgâmbói, s.m. ~; mucos, copil neastâmpărat. 2. Organ sexual masculin, penis. (etim. neclară; prob. de natură expresivă, de la *zgâmb = strâmb, care ar putea eventual reprezenta gr. σκαμβός, σκιμβός = strâmb; cf. it. sghembo = strâmb și lat. stlembus, strambus; d.p.d.v. semantic, se explică făcând trimitere la scălâmbăielile și schimonoselile copiilor prost crescuți) - incompletă [gall] Vezi definitia »

GUNOͲ, gunoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A îngrășa pământul cu gunoi¹ (2). 2. Tranz. și refl. (Despre păsări) A-și depune excrementele (murdărind ceva). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A slăbi extrem de mult (de boală, de muncă). – Din gunoi¹. Vezi definitia »

arzoi, s. m. invar. om violent; bătăuș. Vezi definitia »

copói (copói), s. m. – 1. Cîine polițist, cîine de vînătoare. – 2. Polițist, spion. – Var. copou, capău, căpău. Mag. kopó (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 112). Forma primitivă este copou, de la al cărui pl. s-a format un nou sing. (cf. Byck-Graur 22). – Der. căpaucă (var. capaucă, copaucă, copoaică), s. f. (cățea de vînătoare); copoiesc, adj. (propiu copoilor); copoiește, adv. (în felul copoilor). Din rom. provine bg. kopoi (Capidan, Raporturile, 216). Vezi definitia »