ghilț ghilți, s.m. și ghilțuri, s.n. (reg.) 1. laț de prins păsări, smâc. 2. pâslă. Vezi definitia »

știț, știțuri, s.n. (reg.) 1. bucată de fier care se fixează pe partea exterioară a benghiușului de la car. 2. fiecare dintre cele două șine de fier care leagă cracii căruței de osie și de cruce. 3. fiecare dintre cele două cârlige fixate pe crucea căruței de care se agață orcicurile. Vezi definitia »

comiléț, comiléțe, s.n. (reg.) vatră de lut pe care este clădit cuptorul. Vezi definitia »

CĂRĂBĂȚ, Petrea, vornic al Țării de jos a Moldovei, în timpul domniei lui Ștefăniță. A învins în aug. 1518 la Ștefănești, pe Prut, o armată de tătari care invadase țara. Vezi definitia »

PODULÉȚ, podulețe, s. n. Podeț. – Pod + suf. -uleț. Vezi definitia »