AFLUÍ vb. IV intr. (Rar; despre sânge) A se îngrămădi într-un punct al corpului. ♦ (Fig.) A se îmbulzi. [P.i. 3 -uiește, ger. -uind. / < fr. affluer, cf. lat. affluere]. Vezi definitia »

alcătuí (-uésc, -ít), vb. – 1. A face, a întocmi, a compune. – 2. A organiza, a aranja. Mag. alkotni (Cihac, II, 475; DAR). – Der. alcătuială, (var. alcătuință), s. f. (alcătuire); alcătuitor, s. m. (organizator, care aranjează ceva). Vezi definitia »

DRUMUÍ, drumuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Top.) A lega detaliile unei suprafețe de teren cu triangulația geodezică respectivă. 2. Intranz. (Rar) A merge, a umbla pe drum. – Drum + suf. -ui. Vezi definitia »

a sta în banca lui / proprie expr. 1. a-și vedea de treabă, a nu se amesteca în treburile altuia. 2. a se mulțumi cu puțin, a nu emite pretenții nejustificate. Vezi definitia »

ZĂRVUÍ, zărvuiésc, vb. IV. (Var.) Zărvăi. Vezi definitia »