PĂDUCHE chiriaș, jovaliu, mătreață cu mațe, nichitar. Vezi definitia »

șúche s.f. pl. (reg.) pere. Vezi definitia »

stréche (-chi), s. f. – 1. Varietate de tăun (Hypoderma bovis, Oestrus ovis). – 2. Nebunie, aiureală. – Megl. streaclă. Lat. *oestrĭcŭlus ‹ oestrus (Giuglea, Dacor., II, 824; REW 6040a; Rosetti, I, 171). – Der. din sl. strĕkati „a înțepa”, strĕkŭ „țînțar”, cf. sb. strk „tăun” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 373; Conev 52), eventual prin intermediul unui sl. strĕklja (Tiktin; Candrea), nu pare posibil, căci în rom. grupul cl este în mod sigur primitiv (cf. megl.) și că numai elementele lat. prezintă trecerea lui cl › chi. – Der. strechia, vb. (a fugi, a porni în goană, despre animalele înțepate de tăuni; a fugi, a înnebuni). Vezi definitia »

léghe (léghe), s. f. – Măsură de lungime. It. lega (DAR); este un sing. refăcut după pl. leghe. Vezi definitia »

potîrníche (potârníchi), s. f. – Pitpalac (Perdix cinerea). – Var. Mold. păturniche. Mr. piturnic’le, pitrunicl’e. Lat. *cotŭrnicŭla, dim. al lui cotŭrnix „prepeliță” (Pușcariu 1364; Candrea-Dens., 1434; Schuchardt, ZRPh., XL, 326). Fonetismul nu este normal. Rezultatul co- › po- a fost interpretat diferit; cu o pronunțare a lui *quoturnix (Densusianu, Hlr., 112; cf. contra Meyer-Lübke, Literaturblatt, XXII, 301); cu rezultatul unei contaminări cu *pernicula, de la pernix (Candrea-Dens., 1434), sau cu perdix › perdricula (Candrea, éléments, 39; Candrea); ca influență a sl. (Rohlfs, Differenzierung, 64). Mr. pare să indice că schimbarea este anterioară rom., cf. paralelismul colombus-palumbus. Vezi definitia »