Definita cuvantului picățel
picățél, -éa, picățícă, s.m. și f. 1. (s.m. și f.; înv. și pop.) picătură mică dintr-un lichid, dintr-o materie topită (și solidificată); (fig.) copil mic. 2. (s.m. și f. pl., pop.) desen din puncte mici dispuse regulat pe un fond de altă culoare; puchiței, buline, bobițe. 3. (s.f. pl., reg.) minciunele, uscățele. 4. (s.f., reg.) grădină la marginea satului.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu picățel
SPĂTĂRÉL, spătărei, s. m. (Înv.) Boier cu rang mic în țările românești, care avea însărcinarea de a păzi ordinea la sate în timp de pace, precum și atribuții militare în timp de război. – Din spătar2 + suf. -el. Vezi definitia »
SAPROPÉL s.n. Nămol format în lagune și în mări din planctonul care a trăit în apele acestora. [Pl. -luri. / < germ. Sapropel, cf. gr. sapros – putred, pelos – mâl]. Vezi definitia »
BRUNEL [brünél] 1. Sir Marc Isambard B. (1769-1849), inginer și inventator francez. Stabilit în Anglia (1799). A inventat mașini și utilaje pentru ind. lemnului și ușoară (îmbrăcăminte, încălțăminte). Constructor al primului tunel sub. fl. Tamisa. 2. Isambard Kingdom B. (1806-1859), inginer britanic. Fiul lui B. (1). A proiectat (1845) primul vapor cu abur cu elice transatlantic. Constructor de poduri suspendate peste Tamisa și docuri. Vezi definitia »
CIOBĂNÉL, ciobănei, s. m. Ciobănaș. – Cioban + suf. -el. Vezi definitia »
VAGINOCÉL s. n. hernie vaginală. (< fr. vaginocèle) Vezi definitia »