COLTÚC, coltuce, s. n. 1. Fiecare dintre cele două capete ale unei pâini lungi. 2. (Reg.) Pernă mică servind drept căpătâi. ♦ Perniță (de ace). [Pl. și: coltucuri] – Din tc. koltuk. Vezi definitia »

mertúc, mertúci, s.m. (reg.) proprietar de puține oi asociat la o stână comună. Vezi definitia »

iuzlúc (iuzlúci), s. m. – Monedă turcească de argint, care valora inițial o sută de parale. Tc. yüzlük (Șeineanu, II, 231). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

PAPÚC² s. m. v. papucă. Vezi definitia »

cordúc (curdúc), s.n. (reg.) înscorțoșarea sau umflarea limbii la vite. Vezi definitia »