Definita cuvantului pierzare
pierzáre, pierzări, s.f. (înv. și pop.) 1. moarte (năprasnică, violentă); ucidere în masă, masacru; pieire, pierzanie, piericiune, pierzăciune, pieiște, primejdie de moarte. 2. (la pl.) spânzurătoare. 3. pierdere a vieții veșnice ca urmare a degradării morale. 4. decădere, degradare morală, desfrâu, perdiție, pierzanie. 5. pagubă în vieți sau în bunuri materiale; prăpăd, dezastru. 6. supliciu, chin, tortură, caznă. 7. ruinare, distrugere, nimicire. 8. (reg.; în sintagmă) marhă de pierzare = vită de pripas. 9. (în loc. adj.) de pierzare = a) (despre unități de timp) care este risipit în zadar, irosit; b) care este de desconsiderat, de neluat în seamă, de lepădat.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pierzare
AUTOACUZÁRE s.f. Acțiunea de a se autoacuza. ♦ (Med.) Formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare. [< autoacuza, cf. fr. auto-accusation]. Vezi definitia »
AHTIÉRE, ahtieri, s. f. Acțiunea de a se ahtia și rezultatul ei; dorință lacomă; lăcomie. [Pr.: -ti-e-] Vezi definitia »
CULBUTÁRE, s. f. Acțiunea de a culbuta și rezultatul ei. – V. culbuta. Vezi definitia »
POPULÁRE s.f. Acțiunea de a popula și rezultatul ei. [< popula]. Vezi definitia »
PROPTÍRE, proptiri, s. f. Acțiunea de a (se) propti și rezultatul ei. – V. propti. Vezi definitia »