scroabă, scroabe s. f. (înv.) cizmă uzată; încălțăminte scâlciată. Vezi definitia »

UZÁNȚĂ s.f. 1. Mod, fel de a proceda, de a lucra, propriu pentru un anumit lucru sau pentru o anumită activitate. 2. Obicei, datină, uz, cutumă. [Cf. fr. usance, it. usanza]. Vezi definitia »

fertíță (fertíțe), s. f. – Amic, complice, tăinuitor. Origine necunoscută. Cuvînt de argou, poate legat de germ. Wārter „pază”. Vezi definitia »

ȘARDONÉTĂ s.f. Scafă în formă de evantai. ♦ Marginea din aval a nișei unei porți de ecluză. [< chardonnet]. Vezi definitia »

MICOTOXICÓZĂ, micotoxicoze, s. f. Intoxicație care apare la animale în urma consumului de furaje infectate cu unele ciuperci microscopice. – Cf. micoză, toxicoză. Vezi definitia »