PÓLUX s.n. Una dintre cele două stele mai luminoase din constelația Gemenilor. [< Polux – fiu al lui Zeus și frate geamăn cu Castor]. Vezi definitia »

INFLÚX s. n. 1. scurgere a unui curent, a unor particule. ♦ ~ nervos = propagare a excitației într-un nerv. 2. fluid ipotetic căruia i se atribuie unele efecte organice. (< fr. influx, lat. influxus) Vezi definitia »

CARPEAUX [carpó], Jean-Baptiste (1827-1875), sculptor francez. Compoziții pline de grație și ritm („Dansul”, pentru Opera din Paris); numeroase busturi („Îmbufnatul”, „Amor rănit”, replici în Muzeul de Artă al României). Vezi definitia »

BORDEAUX [bordó], oraș în SV Franței, port fluvio-maritim (c. 11 mil. t) pe Garonne; 640 mii loc. (1982, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Piață pentru vinuri. Șantiere navale. Metalurgie, constr. de mașini, prelucr. petrolului, produse chimice, textile, alim. (ciocolată). Universitate (1441). Monumente: ruine ale unui amfiteatru roman (sec. 3), biserica Saint André (sec. 11-15), biserica Saint Seurin (sec. 12), catedrală (sec. 12-15), Place Royale (sec. 18), palatul Rohan (sec. 18), ulterior primărie. Muzee. Așezare celtică cu numele de Burdigalla (sec. 3-1 î. Hr.), centru al prov. romane Aquitania (sec. 1-3) și apoi al diocezei Galliei (sec. 3). Orașul a fost succesiv cucerit de vandali (409), vizigoți (414) iar în 507 a intrat în componența Regatului Franc. Sub stăpînire engleză după căsătoria lui Eleanor de Aquitania cu Henric II (1154). În 1453 a revenit Franței. Vezi definitia »

bordeaux (vin) (fr.) [pron. bordó] (bor-deaux) s. n., art. bordeaux-ul; (porții) pl. bordeaux-uri Vezi definitia »