Definita cuvantului pioncănit
pioncănít1, pioncăníturi, s.n. (reg.) 1. strigăt caracteristic curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăit; pițigăială în vorbire; pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioceală, piocit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrânețe); pioncănitură. 5. vedere slabă, pioncăială, pioncăit. 6. mocoșire, mocăială.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pioncănit
CIUPÍT1 s. n. Acțiunea de a ciupi. – V. ciupi. Vezi definitia »
CENOBÍT s. m. călugăr care trăiește într-o mănăstire. (< fr. cénobite, lat. coenobita) Vezi definitia »
ANTIMONÍT s.m. Stibină. [< fr. antimonite]. Vezi definitia »
CĂTRĂNÍT2, -Ă, cătrăniți, -te, adj. 1. De culoare închisă; tuciuriu, negru. 2. Fig. Amărât, supărat, necăjit. 3. Fig. Otrăvit, înveninat. – V. cătrăni. Vezi definitia »
pestít1, s.n. (înv.) durere, suferință, necaz, chin. Vezi definitia »