Definita cuvantului pioncănitură
pioncănitúră, pioncănitúri, s.f. (reg.) 1. strigăt specific curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăit; piocit, pițigăială, pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrânețe). 5. vedere slabă; pioncăială, pioncăit. 6. mocoșire, mocăială. 7. migală, migăleală.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pioncănitură
- După cuvântul „teodiceae” folosit de Leibniz cu înțelesul de zicere, discurs, cuvânt despre..., propun „genesisdiceae” pentru teoria despre nașterea-facerea lumii(Universului) și ființei (inclusiv, omului). (Deocamdată, denumirea este titlui uneia din lucrările mele de antropofilosofie.) – P.S. Prefer să cred că aluzia dvs., ocazionată de propunerea precedentă, la glorie și laude, este o glumă și nu o maliție. – Prof.Gh.C.Dinulescu-Câmpina Vezi definitia »
DALMÁTICĂ s. f. 1. tunică albă, tivită cu purpură, purtată de împărații romani. 2. mantie de ceremonie a regilor Franței. 3. veșmânt liturgic catolic, cu mâneci largi, despicat în părți, purtat de diaconi și episcopi. 4. îmbrăcăminte cu care sunt înfățișați îngerii, sub formă de rochie lungă. (< lat. dalmatica, fr. dalmatique) Vezi definitia »
STUPÍNĂ, stupine, s. f. Loc unde se cresc albinele, unde sunt amplasați stupii și toate instalațiile anexe; albinărie, prisacă, stupărie. – Stup + suf. -ină. Vezi definitia »
ANTONOMÁZĂ s.f. Figură de stil constând în folosirea unui nume comun în locul unui nume propriu și invers. [Var. antonomasie s.f. / < fr. antonomase, cf. it., gr. antonomasia < anti – în loc de, onoma – nume]. Vezi definitia »
SĂCULTEÁȚĂ s. f. v. săculteț. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z