Definita cuvantului pioncănitură
pioncănitúră, pioncănitúri, s.f. (reg.) 1. strigăt specific curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăit; piocit, pițigăială, pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrânețe). 5. vedere slabă; pioncăială, pioncăit. 6. mocoșire, mocăială. 7. migală, migăleală.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pioncănitură
SEMICULTÚRĂ s. f. cultură superficială, spoială de cunoștințe. (< semi- + -cultură2) Vezi definitia »
pocrovíță, pocrovíțe, s.f. 1. (înv.; în forma „procoviță”) acoperământul obiectelor de cult; pocrovăț. 2. (reg.; în forma „procoviță”) basma. 3. (înv. și reg.) covor țărănesc, scoarță; pătură groasă; pocrov, pocruț. 4. (reg.) pătură care se pune sub șaua calului. 5. (reg.; în forma „procoviță”) cusătură din bata iei. Vezi definitia »
MICROFOSÍLĂ s. f. fosilă de dimensiuni microscopice. (< fr. microfossile) Vezi definitia »
DORÁDĂ (Iht.) Pește marin din fam. sparidae (sparoși), obișnuit pe coastele Mediteranei și în Atlantic, de 30-40 cm lungime, având o colorație galben-aurie minunată, foarte apreciat ca pește de consum; fr. daurade, dorade; it. orata; germ. Goldbrasse. Vezi definitia »
MACROFLÓRĂ s.f. Totalitatea plantelor mari (arbori, arbuști, ierburi) dintr-o regiune. [< macro- + floră]. Vezi definitia »