cói (coáie), s. n. – 1. Testicul. – 2. Contragreutate. – Mr. col’u, pl. coal’e, istr. col’e. Lat. cōleus (Diez, I, 132; Pușcariu 394; Candrea-Dens., 385; REW 2038; DAR); cf. alb. kulje „hernie”, it. coglia, prov. colh, v. fr. coil (fr. couille), sp. cojón. – Der. coios, adj. (cu testicule mari). Vezi definitia »

văduvói (pop.) adj. m., s. m., pl. văduvói, art. văduvóii Vezi definitia »

subtói, subtoáie, s.n. (reg.) grindă groasă de lemn care susține o construcție (în special pereții unei case); talpă. Vezi definitia »

biloi, biloaie s. n. (augm.) 1. bilă pentru rulmenții de dimensiuni mari. 2. cap mare. Vezi definitia »

PORTALTÓI s.n. Plantă pe care se grefează altoiul. [Pl. -oaie. / < port- + altoi, după fr. porte-greffe]. Vezi definitia »