CORÓI, coroi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare mici, în special șoimului. – Din magh. karvaly. Vezi definitia »

altoí (altoiésc, altoít), vb. – 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia. – 2. A bate, a lovi, a plesni pe cineva. – Var. (Mold.) hultui. Mag. oltani (Dar; Gáldi, Dict., 83). Sensul 2 nu apare și la var. – Der. altoială, s. f. (altoire); altoi, s. n. (ramură folosită la altoire); altoior, adj. (care altoiește); altoitură, s. f. (altoire); hultoană, s. f. (altoi); hultuitură, s. f. (acțiunea de a altoi); altoană, s. f. (Mold., altoi). Vezi definitia »

lătunói, lătunoáie, s.n. (înv.) 1. măsură de greutate pentru pește. 2. cocoloș din aluatul rămas. Vezi definitia »

PERMALÓI s.n. Aliaj de fier și nichel, cu mare permeabilitate magnetică. [Pron. -loi, scris și permalloy. / < germ. Permalloy, engl., fr. permalloy – nume comercial]. Vezi definitia »

pastói, pastoáie, s.n. (înv.) încartuire, găzduire. Vezi definitia »