Definita cuvantului împăciuitorism
ÎMPĂCIUITORÍSM s.n. Atitudine conciliatoristă, de aplanare a conflictelor de clasă. ♦ (P. ext.) Îngăduință exagerată față de greșelile cuiva. [Pron. -ciu-i-. / < împăciuitor + -ism, după rus. primirencestvo].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu împăciuitorism
SEMITÍSM s.n. Caracter semitic. ♦ Expresie alcătuită după modelul unei limbi semitice sau împrumutată dintr-o asemenea limbă. [< fr. sémitisme]. Vezi definitia »
GALVANÍSM s. n. 1. Acțiunea unor curenți electrici asupra organismelor și a organelor vii. 2. Curent electric produs cu ajutorul pilelor electrochimice; curent electric continuu. – Din fr. galvanisme. Vezi definitia »
regionalism de origine maghiară folosit în Ardeal pentru pantaloni,indispensabili sau chiloți Vezi definitia »
NATURÍSM s. n. Curent literar-artistic sau atitudine caracterizate prin atenția acordată reflectării naturii (1), prin cultul pentru natură. ♦ Cult al naturii (1) sau al unor forțe personificate ale ei. – Din fr. naturisme. Vezi definitia »
SNOBÍSM s. n. atitudine de snob. (< fr. snobisme) Vezi definitia »