ACOSMÍSM s.n. (Fil.) Teorie idealistă după care lumea fizică nu ar exista ca realitate independentă de Dumnezeu, presupus creator al ei. [ < fr. acosmisme, cf. gr. a – fără, kosmos – univers]. Vezi definitia »

HISPANÍSM s.n. Cuvânt, expresie luată din limba spaniolă; fel de a vorbi propriu limbii spaniole. [< fr. hispanisme]. Vezi definitia »

EUFUÍSM s. n. limbaj manierat, prețios, rafinat și sofisticat, la modă în Anglia în epoca elisabetană. (< engl. euphuism, fr. euphuisme) Vezi definitia »

IMPERIALÍSM s. n. 1. Politică de extindere a dominației sau autorității unui imperiu sau a unei națiuni asupra unor țări străine sau de dobândire de posesiuni coloniale și de menținere a lor. 2. (În concepția marxistă) Fază superioară de dezvoltare a capitalismului, caracterizată prin dominația monopolurilor, aparținând unor regimuri autoritare, conflagrații etc. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. impérialisme. Vezi definitia »

MONOLINGVÍSM s.n. (Rar) Întrebuințare a unei singure limbi (cea maternă) de către același individ sau același grup social. [Var. monolinguism s.n. / cf. fr. monolinguisme]. Vezi definitia »