ALARMÁ, alarmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) neliniști, a (se) îngrijora. ♦ Tranz. A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). – Din fr. alarmer. Vezi definitia »

-RÁMA² elem. -orama. Vezi definitia »

HALIMÁ, halimale, s. f. Povestire, întâmplare complicată, cu multe peripeții. ♦ Fig. Situație încurcată, amestecătură, confuzie. – Din ngr. halimá (< tc.). Vezi definitia »

SÍMA s.f. Parte a globului pământesc în care predomină roci bogate în siliciu și magneziu. [< fr. sima < si(liciu) + ma(gneziu)]. Vezi definitia »

ACÚMA adv. v. acum. Vezi definitia »