prilegí, prilegésc, vb. IV 1. (refl.; înv. și reg.) a se întâmpla, a se petrece; a apărea, a se ivi. 2. (înv.) a pricinui, a prilejui. 3. (refl.; înv. și reg.; despre oameni) a se nimeri. 4. (refl.; înv.) a căuta sau a găsi un moment favorabil, oportun. Vezi definitia »

REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re¹- + întregi. Vezi definitia »

COVRIGÍ, covrigésc, vb. IV. Refl. (Rar) A se încovriga. – Din covrig. Vezi definitia »

fugí (fúg, fugít), vb. – 1. A alerga, a o lua la goană. – 2. A evada, a scăpa din. – 3. A curge, a se scurge, a trece. – 4. A evita, a ocoli. – Mr. fug, fudzu, fudzită, megl., istr. fug. Lat. fŭgῑre, în loc de clasicul fŭgĕre (Pușcariu 662, Candrea-Dens., 665; REW 3550; DAR), cf. alb. fugoń, it. fuggire, fr. fuir, sp. huir, port. fugir. Cf. fugă. Vezi definitia »

sălângí, sălângésc, vb. IV refl. (reg.) a se înțepa (cu o așchie). Vezi definitia »