EBONÍT s.n. v. ebonită. Vezi definitia »

RIZOLÍT s. n. rădăcină fosilizată. (< fr. rhizolithe) Vezi definitia »

BORNÍT (‹ fr. {i}; {s} von Born) s. n. Sulfură dublă de cupru și fier, care conține calcopirită, calcozină și argint formată în faza hidrotermală sau pe cale metasomatică. Are culoare arămie închisă, roșie și cu timpul se acoperă cu o peliculă irizată albastră. Este utilizat ca min. de cupru. Vezi definitia »

jepșít, -ă, adj. (reg.) umplut, ticsit, înțesat. Vezi definitia »

ÎNTREPÓZIT s.n. v. antrepozit. Vezi definitia »