TROCANTÉR, trocantere, s. n. 1. Parte a femurului de care se leagă mușchii coapsei. 2. Al doilea segment de la picioarele insectelor. [Var.: trohantér s. n.] – Din fr. trochanter. Vezi definitia »

MONȘÉR s. m. (Franțuzism fam.) Termen familiar cu care o persoană se adresează unui bărbat. – Din fr. mon cher. Vezi definitia »

CÁNTER s. n. galop scurt și ușor. (< engl., fr. canter) Vezi definitia »

pócher / póker [e pron. ă] s. n., pl. póchere / pókere Vezi definitia »

îngér (î́ngeri), s. m. – 1. Ființă spirituală, cu aripi, mediator între creștini și Dumnezeu. – 2. Garoafă (Dianthus barbatus). – 3. Caracter, fel de a fi, soi. – Mr., megl. ángil. Lat. angelus (Pușcariu 851; Candrea-Dens., 859; REW 458a; DAR), cf. alb. engel, it. angelo, prov., cat., sp. angel, fr. ange, port. anjo. Ultimul sens se explică prin creația populară că firea fiecăruia depinde de îngerul său păzitor. În mr. și megl., direct din ngr. ἀγγελος. – Der. îngerea, s. f. (plantă, Selinum carvifolia); îngeresc, adj. (angelic); îngerește, adv. (în chip angelic, divin). Vezi definitia »