ONÓR I. s. n. semn exterior de cinstire, de stimă, de prețuire deosebită pentru cineva; (p. ext.) rang, demnitate. ♦ (mil.) a da ~ ul = a prezenta arma în semn de salut la primirea unui șef, la parăzi etc.; a face ŭrile (casei) = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă. II. s. m. nume dat cărților celor mai mari, la unele jocuri. (< fr. honneur) Vezi definitia »

CONSTRÚCTOR, -OÁRE s.m. și f. (adesea adj.) Cel care construiește, participant la o construcție. [Cf. fr. constructeur, lat. constructor]. Vezi definitia »

BIOCÓR s.n. (Biol.) Grupare de plante și de animale în cadrul unui biotop; biocoră; biocenoză. [Var. biohor s.n. / < germ. Biochor, cf. gr. bios – viață, chora – loc]. Vezi definitia »

VARACTÓR, varactoare, s. n. (Electron.) Diodă semiconductoare utilizată drept condensator, a cărui capacitate poate fi modificată printr-o tensiune de control; varicap. – Din engl., fr. varactor. Vezi definitia »

TENÓR, tenori, s. m. 1. Cea mai înaltă voce bărbătească; cântăreț care are o astfel de voce. ◊ Tenor dramatic = voce de tenor cu un timbru asemănător baritonului; cântăreț cu o astfel de voce. 2. Categorie de instrumente de suflat cu registrul cel mai înalt. – Din fr. ténor, it. tenore. Vezi definitia »