iscuseníe s.f. (înv.) 1. înțelegere, pătrundere, comprehensiune. 2. civilizație, înaintare culturală, podoabă artistică. Vezi definitia »

ONOMASIOLOGÍE s. f. Ramură a lingvisticii care studiază mijloacele folosite de una sau de mai multe limbi pentru a exprima o anumită noțiune. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Onomasiologie. Vezi definitia »

ACRIBOLOGÍE s. f. 1. folosirea preciziei maxime în cercetarea științifică. 2. precizie în folosirea cuvintelor. (< fr. acribologie) Vezi definitia »

CROMATOTAXÍE s.f. Afinitate a unor substanțe de a ataca cromatina nucleară. [Gen. -iei. / < fr. chromatotaxie, cf. gr. chroma – culoare, axis – ordine]. Vezi definitia »

PSIHOSEXOLOGÍE s. f. Psihologie a sexelor. – Din fr. psychosexologie. Vezi definitia »