BRIGADIÉR, -Ă, brigadieri, -e, s. m. și f. 1. Persoană care face parte dintr-o brigadă (2). 2. Tehnician din administrația pădurilor, care conduce o brigadă silvică. 3. (Înv.) General de brigadă. ♦ Caporal de artilerie sau de cavalerie. [Pr.: -di-er] – Din fr. brigadier. Vezi definitia »

BRICHETIÉR s.m. Lucrător de brichete (de cărbune). [Pron. -ti-er. / < fr. briquetier]. Vezi definitia »

CENTROMER (‹ fr.) s. m. (GENET.) Porțiune a cromozomului prin care acesta se prinde de fusul nuclear de diviziune în timpul mitozei sau meiozei. Poate fi punctiform și localizat într-o strangulare inelară a cromozomului sau difuz, ca la majoritatea plantelor și insectelor. Poziția lui permite diferențierea tipurilor de cromozomi. Sin. cinetocor. Vezi definitia »

IRÁSER [IRÉIZĂR] s. n. generator cuantic care produce radiații electromagnetice în domeniul infraroșu. (< engl. eraser) Vezi definitia »

XER- elem. v. xero-. Vezi definitia »