TÂRȘÂIÁLĂ, târșâieli, s. f. Târșâit¹. [Pr.: -șâ-ia-. – Var.: (reg.) târșiálă s. f.] – Târșâi + suf. -eală. Vezi definitia »

!báștină (de ~) loc. adj. Vezi definitia »

HOLÉRCĂ, holerci, s. f. (Reg.) 1. Rachiu de proastă calitate. 2. Pahar care conține o anumită cantitate de holercă (1). [Var.: horílcă, horíncă s. f.] – Din ucr. horilka (după holeră). Vezi definitia »

APOFÍZĂ s.f. 1. (Anat.) Parte proeminentă a unui os. ♦ (Bot.) Partea terminală, vizibilă, a solzului seminal la corpurile mature. 2. Ramură secundară a unei roci eruptive. 3. Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. [< fr. apophyse, cf. gr. apophysis – excrescență]. Vezi definitia »

FOLOȘTÍNĂ, foloștine, s. f. 1. Rămășiță de la vegetale fierte, de la boabe de struguri tescuite, etc. 2. (Rar) Zăpadă care cade în fulgi mari. – Et. nec. Vezi definitia »