sfințeálă, sfințéli, s.f. (reg.) asfințit. Vezi definitia »

DÓXĂ s. f. sg. (Fam.) Minte, pricepere, deșteptăciune. – Din ngr. dóxa. Vezi definitia »

SFÁRĂ s. f. Miros greu (și fum) rezultat din arderea grăsimilor sau a cărnii, de la lumânări de seu etc.; fum înecăcios. ◊ Expr. A da sfară în țară (sau, rar, în sat, în mahala etc.) = a da de știre, a răspândi o veste. [Var.: șfáră s. f.] – Din sl. skvara. Vezi definitia »

leórbă (leórbe), s. f. – 1. Dafin, Laurus nobilis. – 2. Usturoiță, Alliaria officinalis. – Var. lurbăr, lurbăn. Germ. Lorbeer, prin intermediul săs. lurber (Borcea 197). În Trans. Vezi definitia »

holércă (holérci), s. f. – Țuică, rachiu. – Var. halercă, horilcă, holircă. Rus. chorilka, pol. horylka (Tiktin; DAR). Vezi definitia »