dric (drícuri), s. n. – 1. Centru, punct central. – 2. Scheletul de sus al unui car. – 3. Car mortuar. Origine incertă. Pare a proveni din mag. derék „centru” (Tiktin; Scriban; Gáldi, Dict., 89), care ar fi cuvînt identic cu tc. direk, cf. direc. Cf. și sb. drek „încărcătura unei căruțe”. – Der. dricar, s. m. (funcționar de pompe funebre); dricar, s. n. (Banat, pătură), din mag. derekal; dricală, s. f. (Banat, plapumă), cuvînt identic cu cel anterior (cf. Gáldi, Dict., 125); îndrica, vb. refl. (a se așeza peste), pe care DAR îl derivă de la ridica, și Graur, BL, VI, 154, de la sensul 2, atribuindu-i accepția de „a pune, a așeza”. Vezi definitia »

CENOZOIC, eră care include ultimele 65 de mil. de ani, între sfîrșitul Cretacicului și Actual. Asociații de floră și faună ale C. prezintă caractere asemănătoare celor din prezent. În C. a continuat desfășurarea ciclului geotectonic alpin care a condus, prin faze tectogenetice succesive, la consolidarea unor noi catene orogenetice și la realizarea configurației geografice actuale. Sin.: Cainozoic, Neozoic. Vezi definitia »

ORTORÓMBIC, -Ă adj. (Despre o prismă dreaptă) Care are ca bază un romb. [< fr. orthorhombique]. Vezi definitia »

MARTIROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la martirologie. [< fr. martyrologique]. Vezi definitia »

ATÓMIC, -Ă adj. Referitor la atomi, specific atomilor. ◊ Număr atomic = număr de ordine pe care îl are fiecare element chimic în tabela periodică a elementelor; energie atomică = energie nucleară; bombă atomică = bombă a cărei putere este bazată pe energia nucleară. [< fr. atomique, it. atomico]. Vezi definitia »