ACROMIÓN s. n. apofiză a omoplatului, în formă de spatulă, care se articulează cu clavicula. (< fr. acromion) Vezi definitia »

DÉMON s.m. 1. (Ant.) Geniu căruia i se atribuie puterea de a stârni dorințe, pasiuni. 2. Diavol, drac. ♦ (Fig.) Om rău. // (În forma demono-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) diavol”, „demonic”. [Cf. fr. daimon – ființă supranaturală, geniu]. Vezi definitia »

PANTEÓN, panteonuri, s. n. 1. (La greci și la romani) Templu consacrat cultului tuturor zeilor. 2. Monument național în care se depun rămășițele pământești ale oamenilor iluștri. ♦ Fig. Totalitatea oamenilor iluștri ai unei țări. [Pr.: -te-on] – Din fr. panthéon. Vezi definitia »

PISTÓN, pistoane, s. n. 1. Organ de mașină care efectuează o mișcare alternativă de translație într-un cilindru în care se găsește un fluid sub presiune. 2. Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu trompeta. ♦ Clapă mobilă care închide sau deschide un orificiu la unele instrumente muzicale de suflat. – Din fr. piston. Vezi definitia »

BABILON, oraș antic în Mesopotamia, în reg. cursului inferior al Eufratului. Important centru economic, politic și cultural în milen. 2-1 î. Hr. Capitală a statului cu același nume, a cunoscut perioada de înflorire sub Hammurabi (sec. 18 (î. Hr.) și Nabucodonosor II (sec. 6 î. Hr.). Vezi definitia »