EPICÍCLU, epicicluri, s. n. Care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix. – Din fr. épicycle. Vezi definitia »

DÚBLU¹ s. n. v. dublă. Vezi definitia »

HABITÁCLU, habitacle (habitacluri), s. n. 1. Locaș special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine. ♦ Calotă de alamă care acoperă busola. 2. Spațiu amenajat într-un automobil, într-o aeronavă etc. (pentru echipaj, călători, poștă etc.). – Din fr. habitacle. Vezi definitia »

CINECENÁCLU, cinecenacluri, s. n. Atelier de creație al cineaștilor amatori. – Cine[ast] + cenaclu. Vezi definitia »

Ansamblu de actiuni prin care un organism cauta sa se adapteze la o situatie determinanta. Este un raspuns la o motivatie, punand in joc componente psihologice, motorii si fiziologice. Vezi definitia »