Definita cuvantului plecătură
plecătúră, plecătúri, s.f. (înv. și reg.) 1. îndoire, încovoiere, curbare. 2. înclinare spre ceva, atracție pentru ceva. 3. oaie care dă lapte; plecătoare, mânzare.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu plecătură
OBRINTITÚRĂ, obrintituri, s. f. (Pop.) Obrinteală. – Obrinti + suf. -tură. Vezi definitia »
júbră, júbre, s.f. (reg.) zgârbă, bubă, zgrăbunță, pușche. Vezi definitia »
molíftă (molífte), s. f. – Slujbă, serviciu religios celebrat în afara slujbelor obișnuite. – Var. (înv.) molivtă, molitfă. Megl. moliftă. Sl. (bg.) molitva (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Miklosich, Lexicon, 379; Cihac, II, 201; Berneker, II, 66), din sl. molĭba „rugăciune”, moliti „a ruga”. – Der. molitve(l)nic (var. moliftelnic), s. n. (liturghier, ritual), din sl. molitvĭnikŭ, cf. bg., sb. molitvenik. Cf. molebnic. Vezi definitia »
ELECTRODIALÍZĂ s. f. dializă care poate fi accelerată prin acțiunea simultană a curentului electric cu o soluție coloidală. (< fr. électrodialyse) Vezi definitia »
săláică1 adj. f. (reg.; despre fasole verde) bătrână, ațoasă. Vezi definitia »