secretătóriu, secretătórie, adj. (înv.) care produce și elimină secreții; care servește la secreție; secretiv. Vezi definitia »

PLEIOCÁZIU s.n. (Bot.) Inflorescență cimoasă la care de sub floarea terminală pornesc trei sau mai multe axe florale laterale. [Pron. ple-io-. / < germ. Pleiochasium, cf. gr. pleion – mai mult, chasis – diviziune]. Vezi definitia »

ghiventbor-S.(TEH)-burghiu pentru filetat găuri(germ.gewinde-filet,+borăr-burghiu. Termen utilizat de meseriașii cu educație tehnologică germană.Sinonim tarod, Vezi definitia »

ANTERÍU, anterie, s. n. Haină lungă purtată de preoții ortodocși. ♦ Haină lungă pe care o purtau boierii români. ♦ Haină lungă purtată în trecut de lăutari. [Var.: anteréu s. n.] – Tc. anteri. Vezi definitia »

MIERÍU², -ÍE, mierii, adj. De culoarea mierii. – Miere + suf. -iu. Vezi definitia »