TÓLBĂ, tolbe, s. f. 1. Un fel de geantă atârnată la șold, în care se păstrează merindele, vânatul etc. 2. Toc în care se păstrau săgețile. [Var.: (pop.) tórbă s. f.] – Din bg., scr. torba. Vezi definitia »

CONVOLÚTĂ s.f. v. convolut. Vezi definitia »

rătăcánă, rătăcăni, s.f. (pop.) șanț făcut de ploaie; hârtop; surpătură. Vezi definitia »

copálă, copále, s.f. (reg.) prăjină în vârful căreia se așază un smoc de paie sau de zdrențe, pentru a speria păsările stricătoare; sperietoare. Vezi definitia »

NEREÍDĂ s. f. 1. (mit.) fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale mării. 2. animal, plantă fixat(ă) de fundul pietros al apelor și mărilor. (< lat. Nereides, fr. néréide) Vezi definitia »