Definita cuvantului tolbă
TÓLBĂ, tolbe, s. f. 1. Un fel de geantă atârnată la șold, în care se păstrează merindele, vânatul etc. 2. Toc în care se păstrau săgețile. [Var.: (pop.) tórbă s. f.] – Din bg., scr. torba.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tolbă
LÍNGURĂ, linguri, s. f. I. 1. Obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic, alcătuit dintr-o parte ovală scobită și dintr-o coadă. ◊ Expr. (Fam.) A atârna (sau a pune, a lega cuiva) lingurile de gât (sau în, de brâu) = a lăsa pe cineva nemâncat fiindcă a venit târziu la masă. A(-și) mânca banii (sau averea) cu lingura, se spune despre un om (bogat) care cheltuiește prea mult, care risipește. 2. Conținutul unei linguri (I 1). 3. (Reg.; în sintagma) Lingura pieptului = furca pieptului. 4. Compus: lingura-zânelor = ciupercă lemnoasă, brună-roșcată, ce crește pe trunchiul și pe rădăcinile arborilor; linguriță, lingurița-zânei (Ganoderma lucidum). II. Nume dat unor unelte sau unor părți de instrumente sau de mașini asemănătoare cu o lingură (I 1). 1. Tub cilindric închis la capătul de jos cu unul sau cu două ventile, folosit la extracția țițeiului, la curățarea găurii de sondă sau la cimentat. 2. Unealtă de rotărie sau de dogărie, folosită la găurirea butucului roții sau la efectuarea vranelor butoaielor. 3. Nălucă metalică folosită la pescuit. – Lat. lingula. Vezi definitia »
UMBRÉLĂ s. f. obiect de protecție contra ploii sau a soarelui, dintr-o bucată de pânză întinsă pe niște arcuri, care se pot strânge în jurul unui baston cu mâner. (< fr. ombrelle, lat. umbrella) Vezi definitia »
VÂJÂITÚRĂ, vâjâituri, s. f. Vâjâit1. [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjeitúră, vâjietúră, vâjiitúră s. f.] – Vâjâi + suf. -tură. Vezi definitia »
DIECÉZĂ s. f. dioceză (2). (după fr. diocèse) Vezi definitia »
–ODĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația „tub cu vid sau cu gaz”. [< fr. -ode]. Vezi definitia »