MANTÉLĂ, mantele, s. f. (Înv.) 1. Haină lungă, mai scurtă decât mantaua, purtată de femei peste rochie; mantilă. 2. Mantie. – Var. mantél, din it. mantello. Cf. rus. mantel. Vezi definitia »

ARCHEBÚZĂ, archebuze, s. f. Veche armă de foc, asemănătoare cu pușca. – Din fr. arquebuse. Vezi definitia »

a da din coadă expr. 1. a linguși. 2. (d. femei) a face mișcări și gesturi provocatoare pentru a capta atenția bărbaților. Vezi definitia »

BURÉZĂ, bureze, s. f. Mașină de lucru folosită pentru îndesarea balastului sub traverse (burarea căii). – Din fr. bourreuse. Vezi definitia »

CARACÚDĂ, caracude, s. f. 1. Pește de baltă, cu corpul turtit lateral, lung de 20-35 cm (Carassius carassius). 2. Nume generic dat peștilor mici; pește-țigănesc. ♦ Fig. Oameni fără valoare, fără însemnătate (într-un partid, într-o adunare). – Din bg. karakuda. Vezi definitia »