AUZITÓR, -OÁRE, auzitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Auditor. – Din auzi + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

INSPÉCTOR, -OÁRE s. m. f. cel care este împuternicit să inspecteze o instituție, o activitate. (< fr. inspecteur, lat. inspector) Vezi definitia »

PROSECTÓR s.m. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor. [< fr. prosecteur, lat. prosector]. Vezi definitia »

acustica sălilor, calitatea audiției sunetelor* într-o încăpere (săli de concert* sau de spectacole, studio de radio* sau de televiziune), în raport cu utilizarea acesteia. Preocupările pentru o mai bună auduție în edificiile publice datează din antic. Vitruvius Pollio (sec. 1 î.Hr.), în De Architectura, dă reguli în acest scop și arată cum poate fi îmbunătățită a. Vezi definitia »

GRÂUȘÓR s. m. 1. Diminutiv al lui grâu; grâuleț. 2. (Bot.; pop.) Untișor. [Pr.: grâ-u-] – Grâu + suf. -ușor. Vezi definitia »