ciuí, pers. 3 sg. ciuiéște, vb. IV (reg., înv.) 1. cârâi. 2. a zgârâia. Vezi definitia »

LUTUÍ, lutuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lipi cu lut; a murui. – Lut + suf. -ui. Vezi definitia »

crămăluí, crămăluiésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se zbate, a se agita, a se munci, a se trudi. 2. a se tângui, a se văita, a se văicări, a se căina. Vezi definitia »

FĂPTUÍ, făptuiesc, vb. IV. Tranz. A face, a săvârși ceva; (în special) a comite o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune. – Fapt + suf. -ui. Vezi definitia »

GĂRDUÍ, gărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îngrădi, a împrejmui un loc, un teren cu gard (1). – Gard + suf. -ui. Vezi definitia »