COLABORATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care colaborează. ◊ cel care lucrează într-o instituție, fără a fi salariatul ei permanent. (< fr. collaborateur) Vezi definitia »

MĂRTURISITÓR, mărturisitori, s. m. (Înv.) Persoană care arată, susține, probează ceva; spec. persoană care depune o mărturie în fața unei instanțe; martor. ♦ (Adjectival) Doveditor, probant. ♦ Duhovnic, confesor. – Mărturisi + suf. -tor. Vezi definitia »

REPEGIÓR adv. v. repejor. Vezi definitia »

GLADIATÓR s.m. Luptător (sclav) care lupta în arenele Romei antice cu alți luptători sau cu fiare sălbatice. [Pron. -di-a-. / < lat. gladiator]. Vezi definitia »

UMIDIFICATÓR s. n. utilaj pentru menținerea umidității dorite a aerului dintr-un loc determinat. (< fr. humidificateur) Vezi definitia »