Definita cuvantului bici
BÍCI, bice, s. n. (Adesea fig.) Obiect alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băț, cu care se lovesc sau se îndeamnă animalele să meargă. ♦ Lovitură dată cu obiectul descris mai sus. [Var.: (reg.) zbici s. n.] – Din sl. biči.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bici
OBROCÍ, obrocesc, vb. IV. Tranz. (În basme) A face cuiva vrăji; a fermeca. – Din obroc. Vezi definitia »
bici, bice s. n. (deț.) infractor aflat la prima condamnare. Vezi definitia »
CARNICI, Alpii ~, masiv muntos în E Alpilor, la granița Austriei cu Italia; lungime: 120 km. Alt. max.: 2.780 m (vf. Hohe Warte). Alcătuit din șisturi cristaline, formează cumpăna de ape dintre bazinul Dravei și rîurile ce se varsă în G. Veneția. Vezi definitia »
pobírci (pobârci), s.m. (reg.) persoană care strânge spicele rămase pe câmp după secerat; poghircitor. Vezi definitia »
haréci interj. – Strigăt cu care în trecut se arăta că un obiect a fost adjudecat la o licitație. – Var. areci, arici. Tc. hareç (Löbel 23; Șeineanu, II, 209). – Der. hareci, s. n. (licitație; adjudecare); (h)areciui (var. (h)arecilui), vb. (a licita; a adjudeca), var. din tc. haraclamak. Vezi definitia »