CONGÉNER, -Ă adj. De același gen sau de aceeași specie cu altă ființă. [< fr. congénère, cf. lat. congener < con – cu, genus – neam]. Vezi definitia »

SALINIFÉR, -Ă adj. (despre terenuri) care conține sare. (< fr. salinifère) Vezi definitia »

PATERNÓSTER s. n. 1. ascensor de persoane cu mai multe cabine succesive, fără uși, cu funcționare continuă. ◊ elevator pentru materiale de construcție cu cupe fixate pe două benzi fără sfârșit. 2. ornament arhitectonic dintr-un șir de proeminențe ovale sau rotunde. (< fr. pater-noster, germ. Paternoster) Vezi definitia »

méșter (méșteri), s. m. – 1. Maestru, maistru. – 2. (Adj.) Expert, cunoscător. Germ. Meister, prin intermediul sl. mestru (Cihac, II, 194), sau mai sigur din mag. mester (Tiktin; Candrea; Gáldi, Dict., 94), cf. ngr. μάστορας, alb. mještrë, tc. mehter, slov. mešter. Cf. Și măestru. Meșter-grindă, s. f. (grinda principală), folosită în Trans., este calc din mag. Cuvîntul apare în doc. slavorom. din 1404. Der. meșteră, adj. f. (expertă, dibace); meștereasă, s. f. (femeie practică, experimentată); meșteri, vb. (a lucra; a se întreține); meșterie, s. f. (meserie, disciplină); meșteriță, s. f. (femeie dibace); meșteresc, adj. (de meșter, artistic); meșteșug (var. meșterșug), s. n. (ocupație, profesiune; industrie, disciplină, îndemînare; tertip, vicleșug), din mag. mesterség (Cihac, II, 515; Gáldi, Dict., 94), cu r păstrat în sec. XVII; meșterșugui, vb. (a lucra), sec. XVII, înv.; meșteșugar, s. m. (muncitor; artizan); meșteșugăreț, adj. (muncitor, dibaci); meșteșugi, vb. (a lucra artistic; a învăța, a deprinde, a inventa, a urzi, a unelti); meșteșugos, adj. (dibaci, iscusit). Vezi definitia »

LÁNDLER, landlere, s. n. Dans național german și austriac, asemănător cu valsul lent; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: léndlăr] – Din germ. Ländler. Vezi definitia »