pogîrcí (-césc, -ít), vb. – 1. (Refl.) A se strînge, a se zgîrci, a se boți, a se plisa. – 2. A spicui, a culege spicele căzute. – Var. poghirci, Mold. pogîrji, pobîrci. Sl. grŭciti „a strînge”, cu suf. po-. Ultima var. s-a contaminat cu sl. pobirŭkŭ „culegere”, pabirŭkŭ „strugure necules”, sb. pabirčiti „a spicui”. Explicația din rom. numai pentru ultimul etimon (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 272), este insuficientă. – Der. poghircă, s. f. (Mold., stîrpitură, lepădătură; pleavă de cînepă). Cf. sgîrci, pobir. Vezi definitia »

stocí (-césc, – ít), vb. – 1. A stoarce, a goli, mai ales o tumoare de puroi. – 2. A epuiza, a extenua. – Var. Trans. storci, Bucov. stopci. Sl. istociti (Tiktin), cf. toci. Vezi definitia »

DANCI, danci, s. m. Copil de țigan. – Din țig. den ci „dă-mi ceva”. Vezi definitia »

BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) aduna grămadă, a (se) strânge la un loc; a (se) îngrămădi. – Din buluc. Vezi definitia »

PAPATÁCI s.n. 1. (Med.) Febră papataci = boală contagioasă benignă, manifestată prin febră, dureri de cap și oboseală și transmisă prin intermediul unei insecte. 2. (Fig.) Persoană care tolerează lucruri dezonorante sau insultătoare pentru propriul său interes. [< it. pappataci]. Vezi definitia »