ARMÓNICĂ, armonici, s. f. Acordeon de dimensiuni mai reduse, acționat cu butoane. ◊ Expr. A (se) face armonică = a (se) turti. ♦ Armonică (de gură) = muzicuță (de gură). 2. Mufă de dilatație cu pereți ondulați, montată la conducte, prin care circilă fluide la temperatură înaltă. – Germ. [Zieh]harmonika, [Mund]harmonika. Vezi definitia »

ARTRÍTĂ s.f. Inflamație a unei articulații. [< fr. arthrite, cf. lat., gr. arthritis]. Vezi definitia »

SPECTROGRÁMĂ s. f. fotografie a unui spectru obținută la spectrograf. (< fr. spectrogramme) Vezi definitia »

ARCHEBÚZĂ s.f. Armă de foc din evul mediu, asemănătoare cu pușca. [< fr. arquebuse]. Vezi definitia »

Pingelică s. pr. (iron.) poreclă dată dictorului comunist Nicolae Ceaușescu. Vezi definitia »